show

Principii și politici contabile

1. Definiție

Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de SIF Banat-Crișana la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare și sunt întocmite în baza reglementărilor contabile în vigoare, respectiv Legea contabilității nr. 82/91, modificată și republicată și Regulamentul CNVM nr. 4/2011 privind Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE aplicabile entităților autorizate, reglementate și supravegheate de CNVM, aprobate prin Ordinul CNVM nr. 13/2011.

2. Scopul politicilor contabile

Să expliciteze modul în care SIF Banat-Crișana aplică prevederile reglementărilor naționale de contabilitate pentru a asigura că situațiile financiare furnizează informații relevante și credibile cu privire la poziția financiară, performanțele societății și fluxurile de numerar.

Ținând cont de faptul că reglementările contabile oferă și tratamente alternative, prezentele politici contabile detaliază aceste aspecte care se referă la:

  • evidențierea la valoarea reevaluată a activelor imobilizate corporale și nu la cost istoric;
  • recunoașterea ajustărilor pentru pierderi de valoare aferente titlurilor imobilizate în capitaluri proprii ca tratament alternativ permis, față de tratamentul de bază utilizat de recunoaștere a ajustărilor în contul de rezultate;
  • utilizarea metodei costului mediu ponderat la ieșirea din gestiune a titlurilor imobilizate și a acțiunilor deținute în scop speculativ;
  • utilizarea metodei FIFO la ieșirea din gestiune a stocurilor.

Modificarea politicilor contabile este rezultatul aplicării prevederilor Dispunerii de măsuri nr. 23 din 21.12.2012 emisă de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), în vigoare din 21.03.2013, care stabilește metodele de evaluare pentru calculul activului net, metode de evaluare aprobate de Consiliul de administrație al SIF Banat-Crișana (C.A.) prin Hotărârea nr. 10 din 28 februarie 2013.

3. Bazele contabilității

Contabilitatea se conduce în acord cu prevederile:

  • Legii contabilității nr. 82/91, modificată și republicată;
  • Regulamentul CNVM nr. 4/2011 privind Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene aplicabile entităților autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, aprobate prin Ordinul CNVM nr. 13/2011 (denumite în continuare Reglementări contabile).
  • Decizia CNVM 105/2011 cu privire la înregistrarea instrumentelor financiare în portofoliul societăților de investiții financiare

Înregistrările în contabilitate se fac în baza documentelor justificative elaborate în conformitate cu normele Ministerului Finanțelor Publice și a altor documente specifice activității, în funcție de necesități, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Întocmirea și circulația documentelor se realizează în conformitate cu procedurile interne ale societății.

Societatea conduce evidența contabilă și întocmește situațiile contabile în lei.

Contabilitatea asigură înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția și performanța financiară a societății precum și la fluxul de trezorerie.

4. Concepte de bază

Contabilitatea este condusă cu respectarea conceptului contabilității de angajamente și a următoarelor principii contabile:

principiul continuității activității: acesta presupune că entitatea își continuă în mod normal funcționarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducerea semnificativă a activității. Dacă organele de conducere vor lua cunoștință de unele elemente care pot duce la incapacitatea societății de a-și mai continua activitatea, aceste elemente vor fi prezentate în notele explicative.

principiul permanenței metodelor: presupune aplicarea acelorași reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate, prezentarea elementelor de activ și pasiv și a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor.

principiul prudenței: la întocmirea situațiilor financiare anuale evaluarea se efectuează pe o bază prudentă și în special:

a) în contul de profit și pierdere este inclus numai profitul realizat la data bilanțului;

b) se ține cont de toate datoriile previzibile și pierderile potențiale apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia;

c) se ține cont de toate ajustările și deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este profit sau pierdere;

principiul independenței exercițiului: se iau în calcul toate veniturile și cheltuielile corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea, indiferent de data încasării veniturilor sau plății cheltuielilor.

principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv: valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv se determină separat.

– principiul intangibilității: bilanțul de deschidere al unui exercițiu corespunde cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent.

principiul necompensării: valorile elementelor de activ nu sunt compensate cu valorile elementelor de pasiv, respectiv veniturile cu cheltuielile. Eventualele compensări între creanțe și datorii față de același agent economic se efectuează cu respectarea prevederilor legale, după înregistrarea veniturilor și cheltuielilor la valoarea integrală.

principiul prevalenței economicului asupra juridicului: informațiile prezentate în situațiile financiare anuale reflectă realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.

principiul pragului de semnificație: orice element care are o valoare semnificativă va fi prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare anuale. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeași natură sau funcții similare sunt însumate, nefiind prezentate separat.

5. Situațiile financiare

5.1 Perioada de întocmire

În conformitate cu reglementările contabile în vigoare societatea întocmește:

– situații financiare anuale care se compun din: bilanț, cont de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de numerar, notele explicative situațiilor financiare anuale;

– raportarea contabilă semestrială care se compune din: bilanț, contul de profit și pierdere și note explicative.

Formatul cerut pentru situațiile financiare este cel prevăzut în Reglementările contabile.

Situațiile financiare anuale și raportarea semestrială se vor semna de către persoanele responsabile cu elaborarea acestora.

5.2 Auditarea, aprobarea și publicarea situațiilor financiare

Situațiile financiare anuale sunt supuse auditului financiar, iar raportările contabile semestriale unui audit financiar de revizuire, care se efectuează de către auditorii financiari.

Situațiile financiare anuale și raportările contabile semestriale vor fi însușite de consiliul de administrație al societății și vor fi semnate, în numele consiliului de administrație, de către președintele acestuia.

Situațiile financiare anuale sunt supuse aprobării adunării generale a acționarilor și sunt însoțite de raportul administratorilor pentru exercițiul financiar în cauză, raportul auditorului, propunerea de distribuire a profitului.

Situațiile financiare aprobate de către adunarea generală a acționarilor vor fi depuse la organele în drept și  vor fi publicate în conformitate cu legislația în vigoare.

6. Bilanțul

6.1. Principii generale privind recunoașterea, evaluarea elementelor bilanțiere

În bilanț elementele patrimoniale sunt reflectate la costul istoric, corectat cu valorile rezultate din:

a.  reevaluarea activelor imobilizate corporale;

b. ajustările pentru pierdere de valoare a activelor financiare stabilite în conformitate cu  reglementările contabile în vigoare;

c. diferențele rezultate între valoarea nominală a creanțelor și obligațiilor și valoarea estimată de realizare, respectiv de plată a acestora.

 Un activ se recunoaște în bilanț când:

– reprezintă o resursă controlată de către societate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare;

– costul poate fi evaluat în mod credibil.

Activele sunt recunoscute inițial ca active imobilizate sau ca active circulante în funcție de scopul căruia îi sunt destinate.

O datorie este recunoscută în bilanț atunci când este probabilă o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice rezultată din decontarea unei obligații prezente și când valoarea la care se va realiza decontarea poate fi evaluată în mod credibil.

Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acționarilor în activele societății după deducerea tuturor datoriilor sale.

Evaluarea elementelor din bilanț se face în condițiile și la termenele prevăzute în Reglementările contabile, astfel:

a. la data intrării: – bunurile se evaluează la valoarea de intrare care se stabilește astfel:

la valoarea justă – pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere. Prin valoarea justă se înțelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat sau decontată o datorie de bunăvoie între două părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții, cu prețul determinat obiectiv. Valoarea justă se determină, în general, după datele de evidență de pe piață, printr-o evaluare efectuată, de regulă, de profesioniști calificați în evaluare. Valoarea justă se substituie costului de achiziție.

– la cost de achiziție – pentru bunurile procurate cu titlu oneros. Acesta include prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe, cheltuieli de transport, și alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziției bunurilor respective.

În cazul acțiunilor și altor investiții financiare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, precum și al acțiunilor și altor investiții financiare pe termen lung (cotate sau necotate), costul de achiziție include și costurile de tranzacționare direct atribuibile achiziției lor.

b. la data inventarului: – elementele patrimoniale se evaluează la valoarea actuală a fiecărui element, denumită și valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței. Creanțele și datoriile sunt evaluate la valoarea probabilă de încasat sau de plată.

c. la încheierea exercițiului: – elementele patrimoniale se evaluează și se reflectă în bilanț la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

La fiecare data a bilanțului elementele monetare exprimate în valută se evaluează la cursul de schimb din data bilanțului, iar diferențele de curs rezultate, favorabile sau nefavorabile, se înregistrează la venituri sau la cheltuieli, după caz;

d. la data ieșirii din gestiune bunurile se evaluează și se scad din evidență la:

– valoarea de intrare aplicând metoda FIFO, în cazul stocurilor;

–  costul mediu ponderat pentru acțiuni;

–  valoarea de înregistrare în cazul celorlalte bunuri.

6.2. Recunoașterea, evaluarea, deprecierea și derecunoașterea activelor financiare

Evaluarea, recunoașterea activelor financiare și tratamentul contabil aplicabil este în acord cu prevederile din Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE.

6.2.1. Recunoașterea și evaluarea inițială a activelor financiare

Conducerea Societății hotărăște modul în care se va face clasificarea instrumentelor  financiare în momentul achiziției.

Societatea recunoaște inițial activele financiare la costul de achiziție sau la valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora.

Recunoașterea se face la data:

– efectuării tranzacției de cumpărare, în cazul titlurilor tranzacționate pe piața organizată și a plasamentelor păstrate până la scadență;

– înregistrării la Registrul Comerțului a transferului de proprietate, în cazul titlurilor necotate.

Contravaloarea imobilizărilor financiare primite cu titlu gratuit se înregistrează în contrapartidă cu contul 1065 „Rezerve constituite din valoarea imobilizărilor financiare dobândite cu titlu gratuit”.

În cazul titlurilor cotate pe piețe externe, toate achizițiile de titluri care implică decontarea într-o anumită perioadă, sunt recunoscute la data efectuării tranzacției de cumpărare, la cursul de schimb de la data efectuării operațiunilor, comunicat de BNR.

6.2.2. Evaluarea ulterioară a activelor financiare

Se efectuează în acord cu prevederile Directivei a IV-a a CEE, ținând cont de gruparea activelor financiare.

Portofoliul de active, instrumente financiare include:

– imobilizări financiare

– investiții financiare pe termen scurt

Imobilizări financiare

Imobilizările financiare cuprind: titluri și alte instrumente financiare deținute ca imobilizări și alte creanțe imobilizate.

Titlurile și alte instrumente deținute ca imobilizări includ: titluri de participare (acțiuni) deținute ca active financiare disponibile pentru vânzare, titluri deținute la fonduri închise de investiții, obligațiuni emise de municipalități, societăți financiar-bancare și de stat.

Alte creanțe cuprind valoarea altor creanțe imobilizate.

 a. evaluarea titlurilor de participare

– la închiderea exercițiului financiar valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, denumită valoare de inventar. Diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea contabilă nu se înregistrează în contabilitate, iar pentru diferențele constatate în minus se înregistrează pe seama ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare.

Ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare sunt recunoscute în capitalurile proprii, ca urmare a aplicării tratamentului contabil alternativ permis de Reglementările contabile conforme cu directiva a IV-a a CEE, aprobate prin Ordinul CNVM nr. 13/2011, iar cele aferente societăților aflate în lichidare, reorganizare sau insolvență, sunt recunoscute în contul de profit si pierdere datorită faptului că aceste pierderi sunt estimate ca având un caracter permanent și nu se așteaptă o revenire a poziției financiare a acestor societăți.

Pentru imobilizările financiare valoarea de inventar sau valoarea justă se stabilește în baza prevederilor Dispunerii de măsuri nr. 23 din 2012 a CNVM, cu aplicabilitate din luna martie 2013 si a Hotărârii Consiliului de administrație nr. 10 din 28 februarie 2013 pentru aprobarea utilizării metodelor alternative prevăzute în Dispunerea de măsuri de mai sus.

Astfel în cazul titlurilor admise la tranzacționare sau tranzacționate în ultimele 30 de zile de tranzacționare pe o piață reglementată sau în cadrul altor sisteme decât piețele reglementate inclusiv în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare din România, dintr-un stat membru sau nemembru, valoarea justă este calculată pe baza prețului de închidere al secțiunii de piață considerată piață principală sau prețul de referință furnizat în cadrul altor sisteme de tranzacționare decât piețele reglementate inclusiv sistemele alternative de către operatorul respectivului sistem de tranzacționare aferent zilei pentru care se efectuează calculul.

Titlurile cotate pe piețele financiare externe sunt evaluate la valoarea justă în baza metodei de calcul de mai sus și sunt actualizate la cursul de schimb BNR valabil la data calculului.

Titlurile admise la tranzacționare pe o piață reglementată, în cadrul unui sistem alternativ sau în cadrul altor sisteme decât piețele reglementate, dar netranzacționate în ultimele 30 de zile de tranzacționare valoarea justă o constituie valoarea contabilă pe acțiune, determinată în baza ultimei situații financiară anuală (întocmită în conformitate cu Reglementările contabile naționale aplicabile emitentului sau întocmită în conformitate cu IFRS) a entității respective. În cazul instituțiilor de credit, valoarea contabilă pe acțiune are ca bază de calcul valoarea capitalului propriu cuprinsă în raportările lunare transmise la BNR.

În cazul titlurilor suspendate de la tranzacționare pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile de tranzacționare, în cazul apariției unor evenimente de natura celor prevăzute la art. 224 alin. (5) din Legea nr. 297/2004, valoarea justă  a acestora se stabilește în baza prețului mediu ponderat aferent ultimelor 30 de zile, calculat până la data apariției unui asemenea eveniment.

Titlurile netranzacționate sau admise la tranzacționare și netranzacționate în ultimele 30 de zile lucrătoare ale căror situații financiare nu sunt disponibile în termen de 90 de zile de la datele legale de depunere   sunt evaluate la valoarea zero sau la valoarea stabilită prin utilizarea informațiilor din raportările financiare trimestriale/semestriale publicate pe site-ul web al pieței reglementate sau sistemului alternativ de tranzacționare, în cazul in care aceste informații sunt disponibile.

Valoarea justă a titlurilor deținute în societățile comerciale aflate în procedura de insolvență, de reorganizare, de lichidare judiciară sau alte forme de lichidare și a celor aflate în încetare temporară sau definitivă de activitate este stabilită la valoarea zero de la data la care anunțul a fost făcut public pe site-ul web al pieței reglementate sau sistemului alternativ de tranzacționare pe care se tranzacționează.

În cazul titlurilor deținute ca urmare a participării la majorarea de capital social fără contraprestație în bani sau cu contraprestație în bani valoarea justă se stabilește în baza prețului de închidere al secțiunii de piață considerată piață principală sau prețul de referință furnizat în cadrul altor sisteme decât piețele reglementate inclusiv sistemele alternative de tranzacționare de către operatorul respectivului sistem de tranzacționare, aferent zilei pentru care se efectuează calculul.

În cazul titlurilor neadmise la tranzacționare pe o piață reglementată sau în cadrul altor sisteme decât piețele reglementate inclusiv în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare din România, dintr-un stat membru sau nemembru valoarea justă este valoarea contabilă pe acțiune, astfel cum rezultă din ultima situație financiară anuală, (întocmită în conformitate cu Reglementările contabile naționale aplicabile emitentului sau întocmită în conformitate cu IFRS) a entității respective. În cazul instituțiilor de credit, valoarea contabilă pe acțiune are ca baza de calcul valoarea capitalului propriu cuprinsă în raportările lunare transmise la BNR.

În cazul titlurilor deținute în societățile comerciale neadmise la tranzacționare, cu valori negative ale capitalului propriu sau aflate în procedura de insolvență, de reorganizare, de lichidare judiciară sau alte forme de lichidare și a celor aflate în încetare temporară sau definitivă de activitate, valoarea justă a titlurilor este stabilită la valoarea zero.

Titlurile de participare emise de O.P.C admise la tranzacționare sau tranzacționate în ultimele 30 de zile de tranzacționare pe o piață reglementată sau în cadrul altor sisteme decât piețele reglementate inclusiv în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare din România, dintr-un stat membru sau nemembru evaluarea se face la prețul de închidere al secțiunii de piață considerată piață principală sau prețul de referință furnizat în cadrul altor sisteme de tranzacționare decât piețele reglementate inclusiv sistemele alternative de către operatorul respectivului sistem de tranzacționare aferent zilei pentru care se efectuează calculul.

În cazul titlurilor de participare emise de O.P.C neadmise la tranzacționare valoarea justă se stabilește prin metoda de evaluare bazată pe ultima valoare unitară a activului net calculată și publicată.

b. în cazul obligațiunilor și al instrumentelor financiare calificate de CNVM ca valori mobiliare, valoarea justă se stabilește prin metoda de evaluare bazată pe recunoașterea zilnică a dobânzii și amortizarea discount-ului/primei aferente perioadei scurse de la data efectuării plasamentului;

c. pentru activele reprezentate de titluri, calificate de CNVM ca instrumente de investiții ale societății de investiții financiare (depozite bancare, certificate de depozit, certificate de trezorerie, bonuri de tezaur – emise în condițiile legii), valoarea justă se stabilește prin metoda de evaluare bazată pe recunoașterea zilnică a dobânzii și amortizarea discount-ului/primei aferente perioadei scurse de la data efectuării plasamentului.

Evaluarea investițiilor financiare pe termen scurt:

la închiderea exercițiului financiar cu ocazia inventarierii valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, denumită valoare de inventar. Diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și cea contabilă nu se înregistrează în contabilitate, iar pentru diferențele constatate în minus se înregistrează pe seama ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare.

Pentru investițiile financiare pe termen scurt valoarea de inventar sau valoarea justă se stabilește în baza prevederilor Dispunerii de măsuri nr. 23 din 2012 a CNVM, cu aplicabilitate din luna martie 2013 și a Hotărârii Consiliului de administrație nr. 10 din 28 februarie 2013 pentru aprobarea utilizării metodelor alternative prevăzute în Dispunerea de măsuri de mai sus, așa cu este prezentat mai jos.

Valorile mobiliare deținute pe termen scurt, admise la tranzacționare sau tranzacționate în ultimele 30 de zile de tranzacționare pe o piață reglementată sau în cadrul altor sisteme decât piețele reglementate inclusiv în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare din România, dintr-un stat membru sau nemembru, valoarea justă este calculată în baza prețului de închidere al secțiunii de piață considerată piață principală sau prețul de referință furnizat în cadrul altor sisteme de tranzacționare decât piețele reglementate inclusiv sistemele alternative de către operatorul respectivului sistem de tranzacționare aferent zilei pentru care se efectuează calculul.

Valorile mobiliare admise la tranzacționare pe o piață reglementată, în cadrul unui sistem alternativ sau în cadrul altor sisteme decât piețele reglementate, dar netranzacționate în ultimele 30 de zile de tranzacționare, valoarea justă o constituie valoarea contabilă pe acțiune, determinată în baza ultimei situații financiare anuală (întocmită în conformitate cu Reglementările contabile naționale aplicabile emitentului sau întocmită în conformitate cu IFRS) a entității respective. În cazul instituțiilor de credit, valoarea contabilă pe acțiune are ca bază de calcul valoarea capitalului propriu cuprinsă în raportările lunare transmise la BNR.

În cazul valorilor mobiliare suspendate de la tranzacționare pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile de tranzacționare, în cazul apariției unor evenimente de natura celor prevăzute la art. 224 alin. (5) din Legea nr. 297/2004, valoarea justă a acestora se stabilește în baza prețului mediu ponderat aferent ultimelor 30 de zile, calculat până la data apariției unui asemenea eveniment.

Valorile mobiliare admise la tranzacționare și netranzacționate în ultimele 30 de zile lucrătoare ale căror situații financiare nu sunt disponibile în termen de 90 de zile de la datele legale de depunere sunt evaluate la valoarea zero sau la valoarea stabilită prin utilizarea informațiilor din raportările financiare trimestriale/semestriale publicate pe site-ul web al pieței reglementate sau sistemului alternativ de tranzacționare, în cazul in care aceste informații sunt disponibile.

Valoarea justă a valorilor mobiliare deținute în societățile comerciale aflate în procedura de insolvență, de reorganizare, de lichidare judiciară sau alte forme de lichidare și a celor aflate în încetare temporară sau definitivă de activitate este stabilită la valoarea zero de la data la care anunțul a fost făcut public pe site-ul web al pieței reglementate sau sistemului alternativ de tranzacționare pe care se tranzacționează.

În cazul valorilor mobiliare deținute ca urmare a participării la majorarea de capital social fără contraprestație în bani sau cu contraprestație în bani valoarea justă se stabilește în baza prețului de închidere al secțiunii de piață considerată piață principală sau prețul de referință furnizat în cadrul altor sisteme decât piețele reglementate inclusiv sistemele alternative de tranzacționare de către operatorul respectivului sistem de tranzacționare, aferent zilei pentru care se efectuează calculul.

În cazul valorilor mobiliare admise la tranzacționare sau tranzacționate pe o piață reglementată sau în cadrul altor sisteme decât piețele reglementate inclusiv în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare dintr-un stat membru sau nemembru, valoarea justă este calculată pe baza prețului de închidere al secțiunii de piață considerată piață principală sau prețul de referință furnizat în cadrul altor sisteme de tranzacționare decât piețele reglementate inclusiv sistemele alternative de către operatorul respectivului sistem de tranzacționare aferent zilei pentru care se efectuează calculul. Valoarea în lei se stabilește utilizând cursul BNR din data de 31 decembrie.

Instrumentele financiare derivate admise la tranzacționare și tranzacționate în ultimele 30 de zile de tranzacționare pe o piață reglementată sunt evaluate la prețul de închidere al secțiunii de piață considerată piață principală sau prețul de referință furnizat în cadrul altor sisteme de tranzacționare decât piețele reglementate inclusiv sistemele alternative de către operatorul respectivului sistem de tranzacționare aferent zilei pentru care se efectuează calculul.

În cazul celor neadmise la tranzacționare pe o piață reglementată valoarea justă se determină prin aplicarea unor metode de evaluare conforme cu standardele internaționale de evaluare (în care este utilizat principiul valorii juste) și aprobate de către consiliul de administrație.

6.2.3. Deprecierea activelor financiare

Un activ financiar este considerat depreciat în cazul în care valoarea lui de înregistrare este mai mare decât valoarea recuperabilă estimată a acestuia.

La data bilanțului societatea va evalua dacă există o dovadă obiectivă că un activ  financiar, sau un grup de active ar putea fi considerate depreciate.

Dovada obiectivă că un activ este depreciat sau imposibil de recuperat este: dificultatea financiară semnificativă a emitentului, neîndeplinirea obligației de plată a dobânzii sau principalului, probabilitatea ridicată de faliment sau de reorganizare financiară a emitentului, recunoașterea unei pierderi din scăderea valorii generată de activul respectiv, valoarea negativă a capitalului propriu al emitentului.

Pierderile din depreciere stabilite ca diferențe între valoarea de inventar, mai mică și valoarea contabilă se înregistrează pe seama ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare și sunt recunoscute în capitalurile proprii, ca urmare a aplicării tratamentului contabil alternativ permis prevăzut de Ordinul CNVM nr. 13/2011.

În completarea tratamentului contabil de recunoaștere în capitalurile proprii a ajustărilor pentru diminuările de valoare, începând cu exercițiul financiar 2011 Societatea a dezvoltat această metodă în sensul distincției între diminuările temporare și cele cu caracter permanent. Astfel, se recunosc în contul de profit și pierdere ajustările pentru scăderea valorii aferente societăților aflate în lichidare, reorganizare sau insolvență, datorită faptului că aceste pierderi sunt estimate ca având un caracter permanent și nu se așteaptă o revenire a poziției financiare a acestor societăți.

6.2.4.  Derecunoașterea activelor financiare

Se realizează:

–  în momentul efectuării tranzacției, în cazul acțiunilor cotate pe o piață organizată;

– la data înregistrării operațiunii la Oficiul Registrului Comerțului, în cazul acțiunilor necotate sau a falimentului unui emitent;

– în momentul realizării contractului (termenul de scadență), în cazul celorlalte active financiare (depozite, titluri de stat și municipale, obligațiuni etc.).

La data derecunoașterii, activele financiare sunt scoase din gestiune utilizând metoda costului mediu ponderat, la valoarea lor contabilă.

În cazul activelor financiare tranzacționate pe o piață externă pentru stabilirea valorii tranzacției în lei se utilizează cursul valutar BNR din data efectuării tranzacției.

Valoarea atribuită activelor financiare la ieșire are corespondent în următoarele conturi:

a.- în cazul titlurilor de participare (acțiuni deținute pe termen lung):

– în cheltuieli, când acestea au fost achiziționate și nu au nici o creștere anterioară recunoscută în conturile de rezerve;

– în cheltuieli și în rezerve, când o parte din acestea au fost achiziționate, respectiv dobândite în urma capitalizării de către emitent a rezervelor, primei de emisiune etc. În acest caz, diferența rezultată dintre valoarea contabilă și a sumelor înregistrate în conturile de rezerve se reia în rezultate.

Profiturile sau pierderile rezultate la ieșirea activelor financiare tranzacționate pe piețele financiare externe se stabilesc ca diferență între veniturile obținute din vânzarea titlurilor și valoarea de achiziție. La stabilirea câștigurilor sau pierderilor din tranzacții se ține cont numai de creșterea cotațiilor instrumentelor respective, diferențele rezultate din variațiile cursurilor de schimb se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențele de curs valutar.

b.- în cazul celorlalte active financiare (obligațiuni, titluri de stat și municipale, depozite bancare, acțiuni speculative etc.), în conturile bilanțiere corespunzătoare activelor respective (ex. valoarea unui titlu de stat ajuns la maturitate este transferată în contul de disponibilități), iar câștigul sau pierderea aferentă este inclusă în profitul sau pierderea perioadei.

Dobânda cuvenită din deținerea acestor titluri este înregistrată ca venit din dobânzi, iar dividendele aferente la venituri din dividende.

Câștigurile sau pierderile rezultate la ieșirea activelor financiare tranzazționate pe piețele financiare externe se stabilesc ca diferență între veniturile obținute și valoarea contabilă a titlurilor ieșite, diminuată cu rezervele aferente acestor titluri, câștigurile sau pierderile fiind stabilite între veniturile obținute din vânzarea titlurilor și valoarea de achiziție la cursul din data achiziției. La stabilirea câștigurilor sau pierderilor din tranzacții se ține cont numai de evoluția cotațiiilor instrumentelor respective, diferențele rezultate din variația cursurilor de schimb se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențele de curs valutar.

6.3. Imobilizările corporale și necorporale

Imobilizările corporale și imobilizările necorporale se recunosc dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:

– sunt active generatoare de beneficii viitoare;

– costul lor poate fi evaluat credibil.

Sunt recunoscute ca imobilizări corporale și necorporale acele active care au valoarea de achiziție prevăzută de lege și o durată normată de funcționare de peste un an.

6.3.1. Recunoașterea inițială a imobilizărilor corporale și necorporale se face la costul de achiziție, format din prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe, cheltuieli de transport și alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziției bunurilor respective.

Cheltuielile ulterioare (îmbunătățirile semnificative, modernizările) sunt recunoscute ca active numai dacă contribuie la îmbunătățirea performanțelor activului și duc la creșterea  beneficiilor viitoare.

Cheltuielile privind reparațiile sau întreținerea imobilizărilor corporale efectuate cu scopul menținerii nivelului estimat al beneficilor viitoare sunt trecute pe cheltuieli atunci când au loc.

6.3.2. Evaluarea ulterioară a imobilizărilor corporale și necorporale se face la valoarea justă stabilită în baza reevaluării.

Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesioniști calificați în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut național și internațional.

Frecvența reevaluărilor este în funcție de evoluția valorii juste a imobilizărilor corporale, astfel:

– dacă valoarea justă se modifică semnificativ, se impune reevaluări anuale;

– dacă valoarea justă nu se modifică semnificativ, reevaluările se fac periodic (la 3 ani).

Diferențele rezultate din reevaluare sunt recunoscute în conturile de capitaluri proprii „Rezerve din reevaluare” sau în contul de profit și pierdere după caz, în acord cu prevederile din Reglementările contabile în vigoare.

Dacă rezultatul reevaluării este o creștere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează ca:

– o creștere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului „Capital și rezerve”, dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; – ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ.

Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca:

– o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau

– ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului „Capital și rezerve”, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezerve, atunci când acest surplus reprezintă un câștig realizat, respectiv la scoaterea din evidență a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare.

Societatea va analiza anual valoarea contabilă a imobilizărilor corporale și necorporale și va efectua ajustări unde este cazul.

Când se constată că valoarea contabilă a unui activ este mai mare decât valoarea sa recuperabilă estimată, valoarea contabilă se va reduce la nivelul valorii recuperabile estimate, prin înregistrarea unei ajustări pentru pierderea de valoare (depreciere temporară) sau a înregistrării unei amortizări suplimentare (depreciere ireversibilă).

Imobilizările corporale și necorporale casate sau cedate sunt scoase din bilanț împreună cu amortizarea cumulată aferentă.

Veniturile obținute din aceste operațiuni, respectiv cheltuielile aferente acestora se includ în contul de profit și pierdere.

6.3.3.   Amortizarea imobilizărilor necorporale și corporale

Imobilizările corporale și necorporale se amortizează prin aplicarea metodei de amortizare lineară, pe baza duratei utile de viață estimată a activelor, astfel:

Clădiri și construcții speciale … … … … … 10 – 50 ani

Instalații tehnice și mașini … … … … … 3 – 30 ani

Mobilier, aparatură birotică … … … … … 3 – 20 ani

Cheltuieli cu brevete, patente, licențe … … … … … până la  5 ani

Terenurile nu se amortizează, având o durată de viață nelimitată.

Societatea înregistrează activele sale corporale și necorporale la o valoare care nu depășește valoarea lor recuperabilă. Dacă au loc evenimente care indică posibilitatea nerecuperării a valorii contabile a unui activ prin fluxurile de numerar viitoare, atunci societatea va aplica corecții pentru reflectarea pierderii de valoare a activului imobilizat.

6.3.4 Deprecierea activelor corporale și necorporale

La închiderea exercițiului financiar, valoarea de intrare se compară cu valorea de inventar, iar în cazul în care se constată în minus între valoarea de inventar și valoarea contabilă netă se înregistrează amortizare suplimentară, în cazul deprecierilor ireversibile sau se efectuează o ajustare pentru deprecierea sau pierderea de valoare, atunci când deprecierea este reversibilă.

Totodată, când condițiile care au determinat deprecierea au încetat, societatea va reîntregii valoarea contabilă a activului respectiv.

 6.4 Imobilizări financiare

Societatea dispune de următoarele categorii de imobilizări financiare:

titlurile și alte instrumente financiare deținute ca imobilizări, respectiv titluri de participare deținute ca active financiare disponibile pentru vânzare și alte titluri financiare (obligațiuni emise de societăți financiar bancare și municipalități, titluri deținute la fonduri de investiții, titluri de stat, etc) a căror deținere pe o perioadă îndelungată este considerată utilă.

Aceste titluri pot fi vândute în scopuri de lichiditate ca urmare a modificării în ratele dobânzii, a celei de schimb, a prețurilor de piață a titlurilor de participare.

-creanțe imobilizate: cuprind creanțe legate de participații, depozite bancare în lei și în valută, alte creanțe imobilizate, precum și dobânzile aferente acestor creanțe.

6.5. Active circulante

6.5.1. Stocuri

Societatea deține stocuri concretizate în materiale consumabile, care se înregistrează la cost de achiziție.

Costul se determină prin metoda primului intrat-primul ieșit (FIFO) pentru toate tipurile de stocuri.

6.5.2 Creanțe

Creanțele principale ale societății constă în dividendele cuvenite și neîncasate de la societățile din portofoliu, vărsămintele efectuate în urma subscrierii la capitalul social al societăților comerciale, până la data înregistrării majorării capitalului social la Oficiul Național Registrul Comerțului.

Creanțele se evaluează la costul de achiziție, iar cele în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb de la data efectuării operațiunilor, comunicat de Banca Națională a României, cât și în valută.

La finele fiecărei luni, creanțele în valută se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferențele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

În scopul prezentării în situațiile financiare anuale, creanțele se evaluează la valoarea probabilă de încasat.

Atunci când se estimează că o creanță nu se va încasa integral, în contabilitate se înregistrează ajustări pentru depreciere, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.

În cazul imposibilității realizării sumelor (falimentul societății din portofoliu etc.), acestea vor fi scoase din bilanț prin recunoașterea sumelor în cheltuielile perioadei.

 6.5.3. Investiții financiare pe termen scurt

În această categorie intră investițiile financiare a căror termen de realizare este sub un an, astfel:

 a. Acțiunile achiziționate pentru a genera profit în urma fluctuațiilor pe termen scurt a prețului pieței.

Inițial sunt recunoscute la costul de achiziție.

Contravaloarea acțiunilor pe termen scurt primite cu titlu gratuit se înregistrează în contrapartidă cu contul 768 „Alte venituri financiare”.

Pentru stabilirea valorii de achiziție în cazul instrumentelor financiare pe termen scurt tranzacționate pe o piață externă se utilizează cursul valutar BNR din data efectuării tranzacției.

Evaluarea ulterioară a investițiilor financiare pe termen scurt se face în conformitate cu metodele de evaluare prezentate în cadrul pct. 6.2.2. cu privire la evaluarea acestora.

La închiderea exercițiului financiar valorile mobiliare tranzacționate pe piețele externe se evaluează la cotația din ultima zi de tranzacționare, valoarea în lei se stabilește utilizând cursul BNR din data de 31 decembrie.

La ieșire din patrimoniu, costul titlurilor ieșite se stabilește în baza valorii contabile a acțiunilor utilizând metoda costului mediu ponderat.

b. Titluri și alte instrumente financiare

Aceste plasamente au scadență fixă și societatea are intenția și capacitatea de a le păstra până la scadență.

Plasamentele păstrate până la scadență sunt înregistrate inițial la valoarea nominală, și lunar la valoarea nominală se adaugă și valoarea cuponului.

În categoria altor investiții pe termen scurt intră titlurile de stat, depozitele bancare și alte investiții financiare pe termen scurt.

Investițiile financiare pe termen scurt în valută se înregistrează la achiziționare/constituire la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, de la data operațiunii de achiziționare/constituire.

Vânzarea/lichidarea investițiilor pe termen scurt în valută se efectuează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, de la data operațiunii de vânzare/lichidare.

Diferențele de curs valutar între cursul de la data înregistrării în contabilitate și cursul Băncii Naționale a României de la data lichidării se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

În eventualitatea constatării unor evenimente care pot conduce la deprecieri temporare se efectuează ajustări pentru pierderea de valoare, iar în cazul deprecierii definitive valorile sunt derecunoscute pe seama profitului sau pierderii perioadei.

6.5.4. Casa și conturi la bănci

Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, disponibilitățile în lei și valută, precum și dobânzile aferente disponibilităților.

Numerarul în valută la data intrării se evidențiază la cursul de schimb valutar comunicat de BNR de la data efectuării operațiunii.

La finele fiecărei luni, disponibilitățile în valută și alte valori de trezorerie, se evaluează la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, din ultima zi bancară a luni în curs. Diferențele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

Soldul disponibil existente în conturile curente la data pentru care se efectuează calculul, la instituțiile de credit care se află în procedura de faliment vor fi evaluate la valoarea zero.

Pentru situația fluxului de numerar, numerarul și echivalentele acestuia cuprind disponibilul în casă și la bănci, depozitele la vedere, precum și investițiile financiare pe termen scurt foarte lichide, care sunt ușor convertibile în sume cunoscute de numerar și care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

6.6 Datorii

Societatea are datorii rezultate din relația cu: furnizori de bunuri și de servicii, acționarii (dividendele de distribuit acționarilor), bugetul de stat și asigurărilor sociale (impozitul pe profit, contribuțiile la asigurărilor sociale), salariații, creditori diverși.

Datoriile sunt recunoscute la valoarea nominală, în baza contractelor și documentelor care le atestă (furnizori de bunuri și servicii), respectiv se calculează (drepturi salariale, obligațiile sociale și fiscale) în baza reglementărilor existente (contract colectiv de muncă, reglementări fiscale, etc.).

Datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb de la data efectuării operațiunilor, comunicat de Banca Națională a României, cât și în valută.

La finele fiecărei luni, datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferențele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

Dividendele de distribuit acționarilor sunt incluse în profitul de repartizat până la data aprobării repartizării profitului. După aprobarea de către adunarea generală a acționarilor a repartizării profitului, dividendele se evidențiază ca datorii în situațiile financiare ale perioadei respective. Dividendele neridicate timp de trei ani și pentru care dreptu de a solicita a fost prescris se înregistrează în capitalurile proprii, la Alte rezerve.

Impozitul pe profit curent se calculează pe baza rezultatului financiar, ajustat pentru diferite elemente care nu sunt taxabile sau deductibile.

La determinarea impozitului pe profit se va utliza rata impozitului pe profit în vigoare în perioada la care se referă calculația.

Impozitul pe profit curent se determină lunar, iar plata se conform reglementărilor fiscale.

 6.7. Provizioane

Provizioanele sunt recunoscute în momentul în care Societatea are o obligație curentă generată de un eveniment anterior, când este probabil ca o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice să fie necesară pentru a onora obligația respectivă și când poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației.

Provizioanele pentru stimulente ce urmează a se acorda salariaților și administratorilor ca urmare a realizării profitului se constituie potrivit prevederilor Contractului colectiv de muncă.

Provizioanele pentru impozite se calculează începând cu 1 ianuarie 2006 în baza prevederilor Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE.

Impozitele amânate existente la finele anului 2005 au fost transpuse în provizioane pentru impozite. Impozitul amânat a fost calculat la cotele preconizate a se aplica în perioada valorificării activului sau stingerii obligației.

Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condițiile în care sumele respective nu apar reflectate ca datorie curentă în relația cu statul.

 6.8. Capitaluri proprii

Reprezintă interesul rezidual al acționarilor în activele societății după deducerea tuturor datoriilor.

Capitalurile proprii ale societății includ:

capitalul subscris și vărsat: se stabilește în baza numărului de acțiuni emise și valoarea nominală a acestora;

rezervele din reevaluare a activelor imobilizate corporale: reprezintă diferența netă rezultată în urma reevaluării activelor imobilizate corporale. Se utlizează la acoperirea unor eventuale deprecieri ale activelor reevaluate, iar sumele aferente activelor imobilizate corporale cedate se transferă în „Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezervele din reevaluare”.

rezervele legale: se constituie din profitul realizat de societate pâna la cota de 20% din capitalul social al societății.

rezervele constituie din ajustările pentru pierderi de valoare a titlurilor imobilizate rezultate ca urmare a evaluării portofoliului la valoarea justă și a înregistrării pierderii de valoare stabilită ca diferența între valoarea contabilă mai mare și valoarea justă determinată conform Dispunerii de măsuri nr. 23 din 2012 a C.N.V.M. și a Hotărârii C.A. nr. 10 din 28.02.2013 privind aplicarea metodelor  alternative de evaluare prevăzute în Dispunerea de măsuri.

rezervele din majorarea participațiilor includ valoarea acțiunilor dobândite în urma majorării de către emitenți a capitalului lor social din rezerve din reevaluare, terenuri și alte surse, conform legislației în vigoare până la data de 31 decembrie 2002, iar începând cu exercițiul financiar 2011 și valoarea acțiunilor primite de la societățile din portofoliu ca urmare a majorării de către acestea a capitalului social prin încorporarea profitului net sau a rezervelor constituite din profit.

 rezervele constituite în urma aplicării Legii nr. 133/1996: reprezintă rezervele constituite din valoarea acțiunilor dobândite în capitalul social al societăților arondate în baza Legii nr. 58/1991, ca diferență între valoarea portofoliului aportat și evaluat valoarea nominală și capitalul social subscris. În aceste rezerve au fost înregistrate și compensările ce s-au efectuat cu APAPS.

rezervele reprezentând surplus realizat din rezerve de reevaluare: include rezerva din reevaluare aferentă ieșirilor de imobilizări corporale.

alte rezerve prevăzute de lege: surse din profitul net, din reduceri fiscale, destinate finanțării activității proprii, dividendele neridicate timp de trei ani.

rezultatul reportat include rezultatul provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puțin IAS 29 (ajustările rezultate din retratarea patrimoniului cu ocazia trecerii la aplicarea reglementărilor contabile armonizate)

rezultatul exercițiului: prezintă profitul sau pierderea realizată în exercițiul financiar al perioadei.

 6.9. Reclasificări

Clasificarea inițială a activelor financiare ca imobilizări financiare sau investiții pe termen scurt depinde de scopul căruia îi sunt destinate, de intenția entității cu privire la durata deținerii instrumentelor financiare, de până la un an sau mai mult de un an, potrivit politicilor contabile aprobate de Consiliul de administrație.

Reclasificarea ulterioară a instrumentelor financiare, din investiții financiare pe termen scurt la imobilizări financiare, și invers, poate fi determinată de schimbarea intenției de deținere a Societății și/sau de modificarea/deteriorarea contextului economico-financiar în care Societatea își desfășoară activitatea, a pieței financiare pe care sunt tranzacționate aceste instrumente (scăderea volumului tranzacțiilor, a prețurilor etc.) și care nu fac posibilă realizarea profitului scontat la data achiziției lor prin valorificarea acestor instrumente financiare în termenul de 12 luni.

 

7. Contul de profit și pierdere

Se întocmește în formatul solicitat, anual și semestrial.

7.1. Recunoașterea veniturilor

Veniturile realizate de societatea sunt recunoscute după cum urmează:

 7.1.1. Venituri din investiții financiare

Includ veniturile din participațiile deținute în societățile din portofoliu, respectiv veniturile din dividende, care sunt înregistrate atunci când se stabilește dreptul de încasare de către acționari și pe valorile prezentate de companii în situațiile financiare.

7.1.2. Venituri din dobânzi

Veniturile din dobânzi includ veniturile fixe din investiții financiare, titluri comerciale, reducerile aferente obligațiunilor și titlurilor de trezorerie.

Sunt recunoscute în contul de profit și pierdere în momentul apariției lor, respectând conceptul de contabilitate de angajamente.

În cazul în care încasarea unei dobânzi devine incertă, pentru suma incertă se va efectua o ajustare pentru depreciere.

7.1.3. Venituri din tranzacții

Veniturile realizate din vânzările de titluri cotate sau necotate, sunt recunoscute în momentul efectuării tranzacției. Vânzările cu plata în rate a titlurilor necotate sunt recunoscute ca venituri în momentul încasării ultimei rate.

Veniturile rezultate din tranzacțiile cu activele financiare efectuate pe piețele financiare externe se stabilesc la cursul BNR din data efectuării tranzacției, iar diferența de curs valutar aferentă perioadei dintre data tranzacției și cea a decontării se recunoaște în contul de profit și pierdere.

Câștigurile realizate din vânzarea activelor financiare pe piețele financiare externe se stabilesc ca diferență între veniturile obținute (la cursul BNR din data efectuării tranzacției) și valoarea de achiziție la cursul din data achiziției. La stabilirea câștigurilor sau pierderilor din tranzacții se ține cont numai de creșterea cotațiilor instrumentelor respective, diferențele rezultate din variațiile cursurilor de schimb se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențele de curs valutar.

 7.1.4. Alte venituri din activitatea curentă

Sunt cele realizate din închirieri de spații, vânzări de bunuri.

Sunt recunoscute în baza conceptului de contabilitate de angajamente momentul apariției lor.

 7.2. Recunoașterea cheltuielilor

Cheltuielile sunt evidențiate în perioada efectuării lor, iar recunoașterea lor în contul de profit și pierdere se face cu respectarea principiului independenței exercițiului.

7.2.1. Cheltuieli din comisioane bancare

Se înregistrează în momentul apariției lor.

7.2.2. Cheltuielile din tranzacții

Sunt recunoscute odată cu veniturile din aceste operațiuni, la data efectuării în cazul  titlurilor cotate, respectiv la data încasării ultimei rate în cazul vânzării în rate a titlurilor necotate. Costul aferent tranzacțiilor reprezintă valoarea titlurilor de participare cedate, cost stabilit în baza metodei costului mediu ponderat.

În momentul ieșirii din patrimoniu a titlurilor, costul lor se va diminua cu sumele reprezentând creșterile din majorările realizate prin încorporarea rezervelor, primelor și altor elemente de capital propriu realizat anterior și înregistrate în creditul contului  „Rezerve din valoarea titlurilor dobandite gratuit”.

În cazul titlurilor de participare tranzacționate pe piețele externe la cheltuielile din tranzacții va fi înregistrată valoarea titlurilor la cursul din data achiziției, diferențele de curs valutar fiind contabilizate la cheltuieli financiare.

Cheltuielile privind investițiile financiare cedate pe termen scurt cedate reprezintă diferențele nefavorabile dintre valoarea contabilă (valoarea de achiziție) a investițiilor financiare pe termen scurt și prețul de vânzare.

În cazul investițiilor financiare pe termen scurt cedate, realizate pe piețele financiare externe, valoarea contabilă reprezintă valoarea titlurilor la cursul din data achiziției (valoare calculată pe baza costului mediu ponderat), diferențele de curs valutar se înregistrează la cheltuieli din diferențe de curs valutar.

7.2.3. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare

Sunt evidențiate ajustările pentru scăderea valorii aferente societăților aflate în lichidare, reorganizare sau insolvență, datorită faptului că aceste pierderi sunt estimate ca având un caracter permanent și nu se așteaptă o revenire a poziției financiare a acestor societăți.

7.2.4. Cheltuieli cu comisioane, cote și taxe 

Comisioanele de administrare, cotele și taxele sunt recunoscute în momentul apariției lor.

Comisioanele aferente tranzacțiilor sunt recunoscute la data efectuării tranzacțiilor.

Comisioanele aferente tranzacțiilor efectuate pe piețele externe se stabilesc în baza cursului BNR din data efectuării tranzacției.

7.2.5. Cheltuieli salariale

Sunt recunoscute în momentul apariției lor, cu respectarea principiului independenței exercițiului.

8. Situația fluxurilor de trezorerie

La întocmirea acestei situații societatea utilizează metoda directă, iar elementele incluse sunt cele definite de reglementările contabile în vigoare.

 9. Situația modificărilor capitalului propriu

Prezintă în evoluție toate elementele capitalului propriu:

-sold la începutul perioadei;

-creșteri totale, din care prin transfer;

-reduceri totale, din care prin transfer;

-sold la sfârșitul perioadei.

 10. Notele explicative

În notele explicative societatea prezintă informații suplimentare, relevante pentru utilizatori în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute.

Fiecare element semnificativ al bilanțului, contului de profit și pierdere, situației fluxurilor de numerar și al modificărilor capitalului propriu trebuie să fie însoțit de o trimitere la nota care cuprinde informații legate de acel element semnificativ.

Pe lângă acestea, Notele vor prezenta informații cerute de reglementările legale, dintre care cele cu privire la:

– denumirea entității care face raportarea;

– data la care s-au încheiat, sau perioada la care se referă situațiile financiare;

– moneda în care sunt întocmite situațiile financiare;

– exprimarea cifrelor incluse în raportare (ex. lei);

– politicile contabile adoptate de societate pentru a determina valorile elementelor din bilanț, ale contului de profit și pierdere, ale fluxurilor de trezorerie și ale modificărilor de capitaluri propriu. Se va face mențiune că situațiile financiare au fost întocmite în conformitate cu Reglementările contabile armonizate.